Dear Theo

There was a sentence in your letter that struck me, “I wish I were far away from everything, I am the cause of all, and bring only sorrow to everybody, I alone have brought all this misery on myself and others.” These words struck me because that same feeling, just the same, not more nor less, is also on my conscience.

How rich art is, if one can only remember what one has seen, one is never empty of thoughts or truly lonely, never alone.

I know well that healing comes-if one is brave-from within, through profound resignation to suffering and death, through the surrender of your own will and of your self-love. But that is of no use to me; I love to paint, to see people and things and everything that makes our life-artificial, if you like. Yes, real life would be a different thing, but I do not belong to that category of souls who are ready to live and also at any moment to suffer. I am everything but courageous in sorrow, and everything but patient when I am not feeling well, though I have rather a good deal of patience in keeping to my work.

One of the most beautiful things to do is to paint darkness, which nevertheless has light in it.

That is how I look at it; to continue, to continue, that is what is necessary.

Well, right now it seems that things are going very badly for me, have been doing so for some considerable time, and may continue to do so well into the future. But it is possible that everything will get better after it has all seemed to go wrong. I am not counting on it, it may never happen, but if there should be a change for the better I should regard that as a gain, I should rejoice, I should say, at last! So there was something after all!

It is a sad and very melancholy scene, which must strike everyone who knows and feels that we also have to pass one day through the valley of the shadow of death, and “que la fin de la vie humaine, ce sont des larmes ou des cheveux blancs.” What lies beyond this is a great mystery that only God knows, but He has revealed absolutely through His word that there is a resurrection of the dead.

When I compare myself to the other fellows there is something stiff and awkward about me; I look as if I had been in prison for ten years.

…I have a feeling of being at home when I am with Sien, a feeling that she gives me my own hearth, that our lives are interwoven. This is a heartfelt, deep feeling, serious, and not without a dark shadow of her gloomy past and mine, as if some evil threatened us, against which we should have to struggle all our lives. At the same time, I feel a great calm and brightness and cheerfulness at the thought of her, and the straight path that is lying before me.

Ah, scumpul meu frate, uneori îmi dau atât de bine seama de ceea ce vreau! Pot foarte bine, în viață ca și în pictură, să mă lipsesc de bunul Dumnezeu, dar nu pot, eu, cel suferind, să mă lipsesc de ceva mult mai mare decât mine, care este viața mea: puterea de-a crea. Și dacă, frustrat de această putere din punct de vedere fizic, încerci să zămislești idei în loc de copii, faci parte, totuși, datorită acestui lucru, dintre oameni.

Dar din tulburarea de nedescris a sufletului meu a țâșnit în mine o idee, aidoma unei lumini strălucitoare în noapte: cine se poate resemna să se resemneze, dar, dacă ești în stare să crezi, atunci crede! Și m-am ridicat de jos, nu ca un om resemnat, ci ca un credincios și n-am mai avut alt gând decât: ea, nimeni alta.

Așa stau lucrurile, dar oare ce se petrece înlăuntrul nostru se vede și din afară? Un om poartă în suflet un foc imens și nimeni nu vine niciodată să se încălzească la el, iar trecătorii nu deslușesc decât un firicel de fum, sus la gura hornului, și-și caută mai departe de drum.

Iată de ce, înainte de toate, sunt îndemnat să cred că hotărârea cea mai bună pe care aș putea-o lua, ca și cea mai înțeleaptă, este aceea de-a pleca și de-a rămâne la distanța cuvenită, să fiu ca și cum n-aș fi.

One night I went for a walk by the sea along the empty shore. It was not gay, but neither was it sad; it was- beautiful. The deep blue sky was flicked with clouds of a blue deeper than the fundamental blue of intense cobalt, and others of a clearer blue, like the blue whiteness of the Milky Way. On the blue depth the stars were sparkling, greenish, yellow, white, rose, brighter, flashing more like jewels than they do even in Paris. The sea was a very deep ultramarine.

Hier j'étais au soleil couchant dans une bruyère pierreuse où croissent des chênes très petits et tordus, dans le fond une ruine sur la colline, et dans le vallon du blé. C'était romantique, on ne peut davantage, à la Monticelli, le soleil versait des rayons très jaunes sur les buissons et le terrain, absolument une pluie d'or. Et toutes les lignes étaient belles, l'ensemble d'une noblesse charmante. On n'aurait pas du tout été surpris de voir surgir soudainement des cavaliers et des dames, revenant d'une chasse au faucon, ou d'entendre la voix d'un vieux troubadour provençal. Les terrains semblaient violets, les lointains bleus. J'en ai rapporté une étude d'ailleurs, mais qui reste bien en dessous de ce que j'avais voulu faire.

Só me resta a escolha entre ser um bom pintor ou um mau pintor. Escolhi a primeira alternativa. Mas as necessidades da pintura são como as de uma amante ruinosa, não se consegue fazer nada sem dinheiro, e nunca se tem o suficiente.

Avevo incominciato a firmare i quadri, ma ho smesso subito, mi sembrava troppo cretino.

Quanto più cercheremo di specializzarci in una data attività e in una data arte e adotteremo un metodo di pensare e di agire relativamente indipendente e ci atterremo a regole fisse, tanto più si rinsalderà il carattere e non per questo correremo il rischio di fossilizzarci. È saggio agire così perché la vita è breve e il tempo passa rapidamente: se ci si perfeziona in una cosa sola in modo da impadronirsene bene si acquista in più la comprensione e la conoscenza di molte altre cose. [...] Colui che preferisse la solitudine e il lavoro in raccoglimento e si accontentasse di uno scarso numero di amici, sarebbe proprio quello che, con la massima padronanza, saprebbe vivere con gli altri uomini.

Deoarece există pierde-vară și pierde-vară, două tipuri care contrastează unul cu altul. Există acel tip de pierde-vară care se comportă astfel din pricina lenei și a slăbiciunii de caracter, din pricina josniciei firii sale, așa încât poți, dacă vei găsi de cuviință, să mă socotești ca atare. Există, apoi, și celălalt tip de pierde-vară, care se comportă astfel împotriva voinței sale, un ins mistuit pe dinăuntru de o nestăvilită dorință de acțiune, care nu face nimic deoarece se află în imposibilitatea de-a face ceva, fiindcă e ca și întemnițat, fiindcă nu are ceea ce i-ar trebui ca să fie productiv, fiindcă soarta potrivnică îi impune această situație; un astfel de om nu știe nici chiar el întotdeauna ce-ar putea să facă, dar simte din instinct: totuși sunt bun la ceva, presimt că am o rațiune de-a trăi! Știu c-aș putea fi un om complet diferit! La ce, oare, aș putea folosi, la ce, oare, aș putea sluji? Există ceva înlăuntrul meu, dar ce-o fi oare?

çoğu kişinin gözünde neyim, kimim ben-bir hiç ya da aksi suratlı, yadırgı bir adam- toplumda doğru dürüst bir yeri olmayan, hiçbir zaman da bir yer bulamayacak, kısacası, alçağın biri. pekala, diyelim ki bunlar doğru, gene de yapıtlarımla, böylesi yadırgı bir adamın, böylesi bir hiçi yüreğinde neler olduğunu dünyaya göstermek isterdim.

tabii insan her zaman, çalışırken kendi kendisine karşı bir hoşnutsuzluk duyuyor, daha iyisini yapmayı özlüyor, öyle olması da gerek zaten; gene de, azar azar, her türlü figürden oluşan bir koleksiyon bir araya getirmek hoşuna gidiyor insanın, içini rahatlatıyor biraz, resim yaptıkça daha çok yapmak istemesi de cabası...

Las grandes cosas no se hacen por un impulso solamente, sino que son el encadenamiento de muchas pequeñas cosas reunidas en una sola.

Hemos visto una viña roja, toda roja como el vino rojo. En la lejanía se volvía amarilla y después un cielo verde con un sol, terrenos, después de la lluvia, violetas y centelleantes de amarillo por aquí y por allá, donde se reflejaba el sol poniente.