Quotes from Poor Folk

“أحيانا يختفي المرء عن كافة الأنظار لأنه يخاف من القيل و القال ،إنهم يجعلون منه موضوعا لسخريتهم و تندرهم .”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“I don’t even know what I’m writing, I have no idea, I don’t know anything, and I’m not reading over it, and I’m not correcting my style, and I’m writing just for the sake of writing, just for the sake of writing more to you… My precious, my darling, my dearest!”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“My sweetheart! When I think of you, it's as if I'm holding some healing balm to my sick soul, and although i suffer for you, i find that even suffering for you is easy.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“And though I suffer for you, yet it eases my heart to suffer for you.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“إنهم مجرد كائنات فاسدة ، كائنات متظاهرة بالوجود بينما في الواقع هم غير موجودين.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“نحن لا نرتدي المعاطف لأنفسنا ولا نتعل الجزمات لذواتنا، و إنما من أجل الناس.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“لقد أعدت اليوم قراءة كافة رسائلك فشعرت بأنها حزينة”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Poor people are subject to fancies — this is a provision of nature.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“There is a crack in my soul, and I can hear it trembling, quivering, stirring deep inside me.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Oh literature is a wonderful thing, Varenka, a very wonderful thing: I discovered that from being with those people the day before yesterday. It is a profound thing. It strengthens people’s hearts and instructs them,… Literature is a picture, or rather in a certain sense both a picture and a mirror; it is an expression of emotion, a subtle form of criticism, a didactic lesson and a document…”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Perhaps one may be out late, and had got separated from one's companions. Oh horrors! Suddenly one starts and trembles as one seems to see a strange-looking being peering from out of the darkness of a hollow tree, while all the while the wind is moaning and rattling and howling through the forest—moaning with a hungry sound as it strips the leaves from the bare boughs, and whirls them into the air. High over the tree-tops, in a widespread, trailing, noisy crew, there fly, with resounding cries, flocks of birds which seem to darken and overlay the very heavens. Then a strange feeling comes over one, until one seems to hear the voice of some one whispering: "Run, run, little child! Do not be out late, for this place will soon have become dreadful! Run, little child! Run!" And at the words terror will possess one's soul, and one will rush and rush until one's breath is spent—until, panting, one has reached home.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Before you there lie the Steppes, my darling—only the Steppes, the naked Steppes, the Steppes that are as bare as the palm of my hand. There there live only heartless old women and rude peasants and drunkards. There the trees have already shed their leaves. There abide but rain and cold.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Yet as the evening of Sunday came on, a sadness as of death would overtake me, for at nine o'clock I had to return to school, where everything was cold and strange and severe—where the governesses, on Mondays, lost their tempers, and nipped my ears, and made me cry.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Clouds overlaid the sky as with a shroud of mist, and everything looked sad, rainy, and threatening under a fine drizzle which was beating against the window-panes, and streaking their dull, dark surfaces with runlets of cold, dirty moisture. Only a scanty modicum of daylight entered to war with the trembling rays of the ikon lamp. The dying man threw me a wistful look, and nodded. The next moment he had passed away.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Asıl üzücü olan, aynı evde oturan varlıklı adamın kulağına hiç kimsenin "yalnız kendinizi düşünmeniz yeter artık," diye fısıldamamasıdır. "Ayakkabıcı değilsin sen, çocuklarının sağlığı yerinde, karın bir lokma ekmek için dilenmiyor. Şöyle bir çevrene bak, kunduranı düşünmekten daha insanca bir uğraş bulamaz mısın kendine!”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Mutsuzluk bulaşıcı bir hastalıktır. Zavallı ve mutsuz insanlar daha kötü olmamak için birbirlerinden uzak durmalıdırlar.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Even if I be likened to a rat, I do not care, provided that that particular rat be wanted by you, and be of use in the world, and be retained in its position, and receive its reward. But what a rat it is!”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Dintre toate lipsurile studentului, cea dintîi şi cea mai de seamă era fără îndoială lipsa de respect faţă de tatăl lui. De altfel şi bătrînul era adesea plicticos de n-avea pereche. In primul rînd era peste măsură de curios, în al doilea rînd nu-l lăsa să înveţe, pentru că trăncănea într-una şi punea întrebări prosteşti — lipsite cu totul de temei şi, în cele din urmă, mai venea uneori şi beat. Fiul îşi dezvăţa încetul cu încetul părintele de aceste păcate, adică de dorinţa de a-şi vîrî nasul pretutindeni şi de a trăncăni verzi şi uscate, şi, în sfîrşit, izbuti să-l facă pe bătrîn să-l asculte ca pe un oracol şi să nu deschidă gura fără îngăduinţa lui. Bietul bătrîn nu mai contenea să se minuneze şi să se bucure de Petenka al lui (aşa-i spunea el). Cînd venea să-l vadă, era întotdeauna sfios şi îngrijorat, neştiind pesemne cum o să-l primească fiul şi nu îndrăznea multă vreme să-i calce pragul; dacă mă nimerea pe mine prin apropiere, mă descosea pe puţin vreo douăzeci de minute, întrebîndu-mă cum e cu Petenka al lui? Dacă-i sănătos, în ce ape se scaldă şi dacă nu lucrează cumva la ceva cu totul deosebit ? Şi ce anume face : scrie, citeşte sau cugetă ? Dacă-l îmbărbătam şi-l linişteam îndeajuns, bătrînul îşi lua în cele din urmă inima în dinţi şi intra tiptil-tiptil, deschizînd încetinel uşa, prin care vîra mai întîi capul; dacă vedea că băiatul lui nu se supără şi-i face un semn, trecea binişor în odaie, îşi lepăda paltonaşul şi pălăria — veşnic boţită, găurită şi cu marginile rupte — le atîrna în cuier, cu multă băgare de seamă şi fără zgomot; apoi se aşeza într-un colţ, pe scaun, tot atît de încetişor şi-l mînea din ochi pe Petenka al lui, prinzîndu-i toate mişcările şi căutînd să ghicească în ce toane e. Dacă Petenka nu era cît de cît în apele lui şi bătrînul o vedea, se ridica numaidecît şi spunea : «Eu, Petenka, numai aşa... am trecut doar pentru o clipă. Să vezi... am fost departe şi dacă am trecut pe aici, am intrat să mă odihnesc». Apoi îşi lua tăcut şi supus paltonaşul şi pălăria ponosită, deschidea iar uşa fără zgomot şi pleca, cu un zîmbet silit, ca să înăbuşe durerea strînsă în suflet şi să nu i-o arate fiului. Dar cînd se-ntîmpla ca fiul să-şi primească bine tatăl, acesta nu mai ştia ce să facă de bucurie. Mulţumirea i se citea pe faţă, în purtări, în mişcări. De cîte ori îi vorbea băiatul, bătrînul se sălta puţin de pe scaun şi-i răspundea încet, slugarnic, aproape cu evlavie, căutînd să întrebuinţeze vorbele cele mai alese, adică cele mai caraghioase. Dar, hotărît lucru, vorbirea frumoasă nu prea era de el: se încurca şi se fîstîcea în aşa hal, că nu ştia ce să mai facă cu mîinile şi ce să se facă el singur, şi multă vreme după ce isprăvea, mai bolborosea pentru el răspunsul cuvenit, căutînd parcă să-şi îndrepte greşeala. Dacă izbutea să răspundă cum trebuie, bătrînul se umfla în pene, îşi îndrepta pe rînd jiletca, cravata şi haina şi lua înfăţişarea unui om care-şi cunoaşte preţul. Uneori prindea atîta curaj, îndrăzneala lui mergea atît de departe, că se ridica încet de pe scaun, se apropia de raftul cu cărţi, îşi alegea o carte şi citea pe loc cîte ceva, aşa, la nimereală. Toate astea le făcea cu un sînge rece şi o nepăsare prefăcută, de parcă ar fi avut libertatea să umble întotdeauna în voie prin cărţile fiului său, de parcă ar fi fost obişnuit de cînd lumea cu vorba mîngîietoare a acestuia. Eu însă am văzut odată cu ochii mei cum s-a speriat bietul de el, cînd Pokrovski l-a rugat să nu mai pună mîna pe cărţi. Bătrînul s-a fîstîcit, s-a grăbit, a pus cartea de-a-ndoaselea, apoi a dat să-şi îndrepte greşeala, a întors-o, dar a băgat-o cu cotorul înăuntru; şi toate astea le făcea zîmbind, înroşindu-se şi căutînd să şteargă, cum se pricepea mai bine, urmele fărădelegii.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“poetry! Indeed, verses are the only thing that your letter lacks, Makar Alexievitch. And what tender feelings I can read in it—what roseate-coloured fancies! To the curtain, however, I had never given a thought. The fact is that when I moved the flower-pots, it LOOPED ITSELF up. There now!”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Pokrovski cerea mereu ceva, cerea stăruitor, vorbind împleticit, cu limba încătuşată de moarte, iar eu nu pricepeam nimic din vorbele lui. Inima mi se frîngea de durere! Un ceas întreg s-a zbătut aşa, chinuit de o dorinţă; se trudea să facă un semn cu mîinile-i răcite şi iar începea să ceară jalnic, cu glasul răguşit şi surd... Dar vorbele lui nu erau altceva decît un şir de bîiguieli fără nici un înţeles, şi iar nu pricepeam nimic. Rînd pe rînd, îi aduceam lîngă pat pe fiecare dintre cei ai casei, îi dădeam apă, dar el clătina trist din cap. în cele din urmă, am înţeles ce voia: mă ruga să ridic storul de la fereastră şi să deschid obloanele. Voia — pesemne — să se mai uite o dată la lumina zilei, la soare. Am tras storul; dar ziua care abia începea era tristă şi mohorîtă ca şi viaţa nefericită a celui de pe patul de moarte, gata să se stingă. Nici pomeneală de soare! Cerul era acoperit de pîcla deasă a norilor, un cer ploios, mohorît, rece. O ploaie măruntă bătea în fereastră şi se prelingea pe geam în şiroaie reci şi murdare. O zi cenuşie, întunecată. Lumina ei slabă abia pătrundea în odaie, luptînd din greu cu flacăra tremurătoare a candelei din faţa icoanei. Muribundul îmi aruncă o privire plină de o nespusă tristeţe şi clătină din cap. Peste o clipă îşi dădu sufletul. Anna Feodorovna a luat asupră-şi grijile înmormîntării. I-a cumpărat lui Pokrovski coşciugul cel mai de rînd şi a tocmit un cărăuş ca să-l ducă. Dar ca să nu rămînă cumva păgubită de cheltuieîde pe care le făcea, a pus mîna pe toate cărţile şi pe toate lucrurile răposatului. Bătrînul a făcut gură, s-a certat cu ea şi la urmă i-a smuls un teanc de cărţi, pe care le-a vîrît în buzunare, în pălărie, pe unde a putut, şi nu s-a despărţit de ele în toate cele trei zile dinaintea înmormîntării, şi chiar şi atunci cînd a trebuit să se ducă la biserică; în tot acest timp, s-a purtat ca un ieşit din minţi, învîrtindu-se mereu, cu o grijă duioasă, pe lîngă sicriu: ba îndrepta cununiţa cu rugăciunea de dezlegare a mortului, ba aprindea cîte o luminare sau schimba alta. Se vedea cît de colo că nu-şi poate opri gîndul asupra niciunui lucru. Nici măicuţa şi nici Anna Feodorovna n-au fost în biserică la prohod. Măicuţa era bolnavă, iar Anna Feodorovna se pregătise să meargă, dar în ultima clipă s-a certat cu bătrînul Pokrovski şi a rămas acasă. Nu ne-am dus decît bătrînul şi cu mine. In timpul slujbei, m-a cuprins dintr-odată o teamă ciudată, un fel de presimţire a viitorului. Abia de am putut rămîne pînă la urmă în biserică, în sfîrşit, coşciugul a fost închis, bătut în cuie, apoi l-au pus în căruţă şi l-au dus. L-am petrecut numai pînă la capătul străzii. Căruţaşul a pornit-o la trap. Bătrînul s-a luat în fugă după el, plîngînd cu hohote. Plînsul lui tremura şi se frîngea din pricina alergăturii. Sărmanul şi-a pierdut şi pălăria, dar nu s-a oprit ca să şi-o ridice. Ploaia îi uda capul, se stîrnise vîntul, măzărichea rece îi biciuia şi-i înţepa obrazul. Dar bătrînul părea să nu simtă nimic şi alerga cînd de o parte, cînd de alta a căruţei, plîngînd într-una. Poalele hainei lui vechi fîlfîiau în bătaia vîntului ca nişte aripi. Din toate buzunarele îi ieşeau colţuri de cărţi. In mîini avea iarăşi o carte mare, pe care o strîngea cu putere. Trecătorii se descopereau şi-şi făceau cruce. Unii se opreau în loc şi priveau cu uimire la sărmanul bătrîn. Cărţile îi cădeau mereu din buzunare, în noroi. Oamenii îl opreau şi-i arătau cartea pierdută; el o ridica şi pornea iarăşi în fugă pe urma sicriului. La colţul străzii i s-a alăturat o bătrînă cerşetoare, care voia şi dînsa să petreacă mortul... Apoi căruţa a cotit şi n-am mai văzut nimic.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Бедные люди капризны, — это уж так от природы устроено. Я это и прежде чувствовал. Он, бедный-то человек, он взыскателен; он и на свет-то божий иначе смотрит, и на каждого прохожего косо глядит, да вокруг себя смущенным взором поводит, да прислушивается к каждому слову, — дескать, не про него ли там что говорят? ...И ведомо каждому, Варенька, что бедный человек хуже ветошки и никакого ни от кого уважения получить не може, что уж там ни пиши!”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“İnsan kendi halinde yaşayıp gidiyor da, yanı başında duran kitapta kendi hayatının anlatıldığından haberi olmuyor. Eskiden dikkatini çekmemiş birçok şeyi, kitabı okumaya başlayınca bir bir anımsıyor insan.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Kiminin alnında emir vereceği, kimininkindeyse hiç mırıldanmadan, korku içinde bu emri yerine getireceği yazar. Kişinin yeteneklerine göredir bütün bunlar. Bazısının yetenekleri emir vermeye, bazısınınki boyun eğmeye elverişlidir. Yetenekleri kişiye tanrı verir...”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Yoksul, ezilmiş insan kuşkucudur. Çevresine, yanında geçenlere yan gözle, bir tuhaf bakar. Kendisinden mi söz ediliyor, anlamak için gözlerini kısarak, kuşkulu bakışlarını dolaştırır çevresindekilerin üzerinde, konuşulanlara kulak kabartır.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Üç rubleye bir çift çizme alacağım. Bir de boyun atkısı alırdım -kullandığım yıllandı artık çünkü- ama eski şalınızdan bana bir boyun atkısıyla bir yakalık çıkarmaya söz verdiğiniz için almayacağım.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Yah, aku tidak memiliki gaya, memang, aku sendiri tahu aku tidak memiliki gaya, sialan; itulah justru sebabnya aku tidak sukses dalam pekerjaanku, dan inilah aku bahkan menulis surat padamu, sayangku, sebagaimana adanya, tanpa hiasan-hiasan dan menuruti apa yang terbetik dalam hatiku .... Aku tahu semua ini; tetapi jika semua orang mulai mengarang, maka siapa yang akan menyalin? Itulah pertanyaan yang aku ajukan, dan aku minta kamu menjawabnya sayangku.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Dan sastra itu suatu hal yang bagus, Varenka, sangat bagus; aku tahu itu dari mereka dua hari yang lalu. Suatu hal yang bagus! Satu hal yang memperkuat hati manusia, memberi pelajaran dan--berbagai hal lain tentang ini tertulis dalam buku milik mereka itu.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“İnsan başkalarıyla böylesine yakından ilgilenirse, onların felaketini benimserse hiçbir zaman mutlu olamaz.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Sastra adalah suatu gambar, yaitu dalam suatu segi adalah gambar dan cermin; ekspresi hasrat, semacam kritik halus, suatu anjuran untuk belajar dan suatu dokumen”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Başkalarından aşağı olmadığımı anladım. Yalnızca göze batan özelliklerim, kibar davranışlarım, yani cilam yoktu, ama insandım gene de, yüreğimle, düşüncelerimle insandım.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

About the author

Popular quotes

“You should never be surprised when someone treats you with respect, you should expect it.”
― Sarah Dessen, quote from Keeping the Moon

“Isn’t that what you said Yoda told you before you died?”
― Timothy Zahn, quote from Heir to the Empire

“If you don't turn your life into a story, you just become a part of someone else's story.”
― Terry Pratchett, quote from The Amazing Maurice and His Educated Rodents

“Graystripe’s nest was empty. A flash of anger shot through Fireheart. Where was his friend when he needed him? As if he couldn’t guess! Fireheart snorted crossly. Cinderpaw would have to fend for herself until he had found Tigerclaw and told him Bluestar was sick. Fireheart raced back through the gorse tunnel and began the journey to the Thunderpath. As he followed the trail up the side of the ravine and into the woods, he was aware that Cinderpaw’s scent hung in the air. She must have come this way. Of course! She had gone to meet Tigerclaw herself! The fur on Fireheart’s spine prickled with worry and frustration. How could she be so foolish?”
― Erin Hunter, quote from Fire and Ice

“Edward Progers was his Majesty’s Page of the Backstairs. He handled private money transactions, secret correspondence, and served in an ex-officio capacity as the King’s pimp. It was a position of no mean prestige, and of considerable activity.”
― Kathleen Winsor, quote from Forever Amber

Interesting books

About BookQuoters

BookQuoters is a community of passionate readers who enjoy sharing the most meaningful, memorable and interesting quotes from great books. As the world communicates more and more via texts, memes and sound bytes, short but profound quotes from books have become more relevant and important. For some of us a quote becomes a mantra, a goal or a philosophy by which we live. For all of us, quotes are a great way to remember a book and to carry with us the author’s best ideas.

We thoughtfully gather quotes from our favorite books, both classic and current, and choose the ones that are most thought-provoking. Each quote represents a book that is interesting, well written and has potential to enhance the reader’s life. We also accept submissions from our visitors and will select the quotes we feel are most appealing to the BookQuoters community.

Founded in 2023, BookQuoters has quickly become a large and vibrant community of people who share an affinity for books. Books are seen by some as a throwback to a previous world; conversely, gleaning the main ideas of a book via a quote or a quick summary is typical of the Information Age but is a habit disdained by some diehard readers. We feel that we have the best of both worlds at BookQuoters; we read books cover-to-cover but offer you some of the highlights. We hope you’ll join us.