How I Became Stupid

My personality is a luxury that's costing me too dearly.

When we try to understand something, more often than not, we kill it, and now I can feel the dangers of this encroaching on me: cynicism, bitterness, and infinite sadness...It's impossible to live if you're too aware, too thoughtful. Take nature for example: everything that lives happily and too a ripe old age is not very intelligent. Tortoises live for centuries, water's immortal, and Milton Friedman's still alive.

— De ce să nu avem dreptul să criticăm, să-i considerăm pe unii tîmpiţi şi săraci cu duhul, sub pretext că am părea acri şi geloşi? T oată lumea se comportă ca şi cum am fi cu toţii egali, ca şi cum am fi cu toţii bogaţi, educaţi, puternici, albi, tineri, masculi, fericiţi, sănătoşi, cu o maşină mare... Dar asta nu e adevărat. Aşadar, am dreptul să fac scandal, să fiu prost dispusă, să nu zîmbesc fericită tot timpul, să-mi dau părerea cînd văd lucruri anormale şi nedrepte, şi chiar să insult oamenii. E dreptul meu să protestez.

Silence gradually spread its great, fragile butterfly wings across the ward. The sun had disappeared, replaced by grey and rain. This particular month of July was reading the script for March.

Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe cînd deghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hîrtie de ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc.

I have the curse of reason: I'm poor, single and depressed. For months now I've been thinking about my illness of thinking too much, and I've established with complete certainty the correlation between my unhappiness and the incontinence of my mind. Probing and pondering and overanalyzing have never given me any advantages; they've only played against me.

- Pourquoi n'as-tu plus d'amis ? - Ils ont moisi. Je n'avais pas remarqué qu'ils avaient une date de péremption. Il faut faire attention à ça. Mes amis ont commencé à avoir des traces de pourriture, des taches vertes assez dégoûtantes. Ce qu'ils disaient commençait vraiment à sentir mauvais... ("Comment je suis devenu stupide", p210)

Alcoolul este legat de istoria omenirii şi că numără mai mulţi adepţi decît creştinismul, budismul şi islamismul la un loc.

„Viața este un animal care se hrănește cu cecuri și cu cărți de credit.

Life was nothing but endless torture. He no longer felt any pleasure watching the sun rise, his every waking moment was sour, ruining the taste of anything that could have brought him enjoyment. As he had never really felt that he was living, he was not afraid of death. He was even happy that, in death, he would find the sole proof that he had been alive.

There are people in this life for whom even the best of things don't work out. They could wear cashmere suits and still look like tramps; be very rich but badly in debt; be tall but lousy at basketball.

- Mais tu sais, l'alcool ne te guérira pas. Il ne faut pas que tu croies ça. Ça apaisera tes blessures, mais cela t'en donnera d'autres, peut-être pires. Tu ne pourras plus te passer de l'alcool, et même si, au début, tu éprouves une euphorie, un bonheur à boire, ça disparaîtra vite pour ne laisser place qu'à la tyrannie de la dépendance et du manque. Ta vie ne sera que brumes, états de sémi-conscience, hallucinations, paranoïa, crises de delirium tremens, violence contre ton entourage. Ta personnalité se désagrégera... - C'est ce que je veux ! martela Antoine en frappant le comptoir de son petit poing. Je n'ai plus la force d'être moi, plus le courage, plus l'envie d'avoir quelque chose comme une personnalité. Une personnalité, c'est un luxe qui me coûte cher. Je veux être un spectre banal. J'en ai assez de ma liberté de pensée, de toutes mes connaissances, de ma satanée conscience ! ("Comment je suis devenu stupide", p34)

Eu cred că să fii inteligent este mai rău decât să fii prost, pentru că un prost nu-şi dă seama ce-i cu el, pe când cineva inteligent, chiar dacă-i umil şi modest tot o ştie.

Fura cărţile pagină cu pagină şi le reconstituia la adăpost, în apartamentul său, ca un editor clandestin. Fiecare pagină, fiind câştigată printr-un delict, căpăta o valoare simbolică mult mai mare decât dacă ar fi fost lipită şi pierdută printre suratele ei; desprinsă dintr-o carte, şterpelită, pe urmă legată la loc cu răbdare,ea devenea sacră. Biblioteca lui Antoine număra astfel vreo douăzeci de cărţi reconstituite în preţioasa lui ediţie particulară.

„Teoria mea … teoria mea este că e mai bine să mori câtă vreme nu ți-a luat viața totul. Trebuie să păstrezi muniț ii, energie pentru moarte și să nu ajungi acolo complet golit, ca bătrânii ăștia acriți si nefericiți.

- Por que a gente não teria o direito de criticar, de achar certas pessoas babacas e fracas, sob pretexto de que teríamos um clima pesado e ciumento? Todo o mundo se comporta como se fôssemos todos iguais, como se fôssemos todos ricos, educados, poderosos, brancos, jovens, belos, machos, felizes, como se todos estivéssemos com boa saúde, como se todos tivéssemos um carrão... Mas isso, obviamente, não é verdade. Por isso, tenho o direito de gritar, de estar de mau humor, de não sorrir idiotamente todo o tempo, de dar a minha opinião quando vejo coisas não-normais e injustas, e até de insultar pessoas. Tenho o direito de protestar.

Cei care cred ca inteligenta are vreo noblete, cu siguranta ca n-au destula pentru a-si da seama ca nu e decat un blestem.

Creştinii au mare noroc că sînt de foarte tineri puşi în gardă împotriva riscului inteligenţei; ei vor şti, toată viaţa, să se ferească de ea. Fericiţi cei săraci cu duhul.

Renunţarea la inteligenţa veritabilă este preţul care trebuie plătit pentru a avea certitudini, şi este întotdeauna o cheltuială invizibilă la banca conştiinţei noastre, în sensul ăsta, îi prefer pe cei care nu se-nvăluie în mantia raţiunii şi recunosc caracterul fictiv al credinţei lor.

Tout le monde a des choses à dire sur les femmes, les hommes, les flics, les assassins. Nous généralisons à partir de notre propre expérience, de ce qui nous arrange, de ce que l'on peut comprendre avec les maigres moyens de nos réseaux neuronaux et suivant la perspective de notre vision. C'est une facilité qui permet de penser rapidement, de juger et de se positionner. Cela n'a pas de valeur en soi, ce sont des signaux, des petits drapeaux que chacun agite. Et tout le monde défend la vérité de ses avantages, de son sexe, de sa fortune.