Max Havelaar, or the Coffee Auctions of the Dutch Trading Company

what is fiction in particular is truth in general.

One must live with all, e'en if life be hell: Crime makes shame, not monetary stricture

Aș da mult să știu, cititorule, cît timp pot lăsa o eroină să plutească în aer, pînă să-mi lași dumneata cartea din mînă, obosit de descrierea unui castel și să nu mai aștepți ca persoana să ajungă la sol. Dacă, în povestirea mea aș avea nevoie de o asemenea săritură în aer, din precauție aș alege … etajul întîi ca punct de pornire al săriturii și un castel despre care să nu fie prea multe de spus.

Since I have the obligation to take care of the needs of my family, I have decided to use a talent which, I believe, has been given to me. I am a poet…   Phew! You know, reader, what I and all sensible people think about that.

Ik verzoek nu de lezer de volgende hoofdstukken door te byten, dan beloof ik naderhand weer iets van meer soliede aard, van my, Batavus Droogstoppel, makelaar in koffi: Last & Co., Lauriergracht, No. 37.

It’s like speaking of the dead: you always hear about their good qualities, which no one ever noticed before, and that’s because the dead don’t get in anybody’s way anymore. All men are rivals, to some extent. We all like to feel ourselves above everybody else in every respect.

This form of hereditary privilege started as a favour, soon became a custom, and finally a necessity; but it never became law.

The whole of Java is immediately subject to the Netherlands. There is no question of tribute, or levy, or alliance. The Javanese is a Dutch subject. The King of the Netherlands is his king. The descendants of his former princes and lords are Dutch officials. They are appointed, transferred, promoted, dismissed by the Governor-General, who rules in the name of the King. The criminal is convicted and sentences under a law made in The Hague. The taxes the Javanese pays flow into the Exchequer of the Netherlands.

Custom, which has the force of law in the Dutch East Indies more than it has anywhere else, dictates that an officer charged with government of a division shall be given a festive reception.

Money will no doubt be obtainable; and money will buy bricks and mortar. The artist who makes the plans, and the mason who lays the stones, can be paid. But no money will buy the lost yet admirable sentiment that saw a building a poem, a poem in granite that spoke loudly to the people, a poem in marble that stood there as an immovable eternal prayer...

And the worst thing about such shows on the stage is that the public gets so accustomed to all these untruths that they admire them and applaud them.

Nothing but lies! And that's how education goes on.

Ik ben makelaar in koffi, en woon op de Lauriergracht No 37. Het is myn gewoonte niet, romans te schryven, of zulke dingen.

The penalty for him who, in a fit of madness, had believed that there was Justice in the land...

Ik ben makelaar in koffie" ("I am an estate agent in coffee").

Fanatismul, care a socotit că trebuie să așeze turnuri pe clădirile înălțate în cinstea cutărui sau cutărui sfînt, n-a durat destul de mult pentru ca să le desăvîrșească, iar fleșa, care trebuie să le arate credincioșilor direcția către cer, este instalată, de obicei, cu vreo cîteva caturi mai jos, pe baza masivă, amintind de omul fără pulpe, de la bîlci. Numai turnulețele și fleșele micuțe ale bisericuțelor de la țară au fost terminate. Zău, nu e de loc măgulitor pentru civilizația occidentală că ideea de a realiza o operă măreață prea arareori s-a putut menține destul de mult, pentru a vedea terminată opera. … credința din inimile oamenilor … i-a dat arhitectului posibilitatea să înceapă și să-și continue lucrarea … să servească drept reprezentare vizibilă a simțămîntului religios invizibil… să compare această fierbere cu orientarea care a făcut să se nască, după trecerea cîtorva secole, clipa opririi lucrării… Dar firul rupt va putea fi oare înnodat la loc? Va fi regăsit oare în zilele noastre factorul care a creat atunci forța prelatului și a arhitectului? Cred că nu. Bani se mai găsesc – și pe bani se poate cumoăra piatră și var. Cu bani poate fi plătit artistul care întocmește un proiect și zidarul care așază blocurile de piatră. Dar nu se poate cumoăra cu bani predispoziția stranie și totuși vrednică de respect, care îi făcea pe oameni să vadă într-un proiect de construcție un poem… Un poem de granit, care grăia cu glas tare poporului, un poem de marmură, care se înălța ca o rugăciune încremenită, infinită, veșnică.

Sînt și alții care-și închipuie că afirmația că au experiență și-o pot întemeia pe unele fluctuații ale soartei, dar fără nici o dovadă că acele fluctuații au avut vreun efect asupra vieții lor interioare. După părerea mea, a asista la evenimente importante sau chiar a le trăi, nu are influență, decît mică, sau de loc, asupra unui anumit fel de temperamente, lipsite de capacitatea de a recepționa impresii și de a le prelucra. Cine se îndoiește de acest lucru să se întrebe dacă poate fi recunoscută experiența tuturor locuitorilor Franței, care în 1815 aveau patruzeci sau cincizeci de ani. Și totuși, toți aceștia nu numai că au văzut reprezentată marea dramă începută la 1789, dar au și luat parte ei înșiși la ea, jucînd cîte un rol mai mult sau mai puțin important.

Half goed is niet goed, half waar is niet waar, halfheid leidt tot niets.