“Damned mating heat. Lawe is threatening to join a monastery and Rule's threatening to quit. Why don't you two try to show the younger guys it can be fun instead of taking a note out of everyone else's books and letting it drive you insane?
-Jonas”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“I say, when Mercury arrives, we just pretend we’re not here.” Lawe
tipped back his whiskey and swallowed in a single drink. “Stay real quiet.
Don’t make eye contact.”
They all nodded.”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“I need you more than I need freedom.”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“You are my mate, Ria. In my soul. You are my mate.
~ Mercury”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“Ria snorted. “Leo’s pride rarely leaves the plains. What are they
supposed to mate? The zebras?”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“I hate Breeds,” she muttered. “Do you know that? You and your sharp, damned noses. Just because I want to doesn’t mean I should. Hell, I want cheesecake but I know better. It goes right to my hips. Does that mean I have to eat it anyway?”
He stared back at her in disbelief. “You’re comparing me to cheesecake?” Offended male fury and outrage glittered in his eyes.
She huffed, “Well, the same principle applies.”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“Tu eres mi Compañera, Ria, En Mi alma tu eres mi Compañera~Mercury”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
“Otro hombre toca lo que es mío y lo mato. Lo destrozaría, Ria. Cualquiera que se atreva a intentar hacerte daño, y la locura será la menor de mis debilidades. Me destruirá. Eres mía-Mercury”
― Lora Leigh, quote from Mercury's War
Lora Leigh
See more on GoodReads
“I realized then that a man who had lived only one day could easily live for a hundred years in prison. He would have enough memories to keep him from being bored”
― Albert Camus, quote from The Outsider
“When Olivia leaves the room, I move to follow, but Franny steps into my path.
“Oh no, you stay here.”
“Simon,” I say with a scowl, “collect your wife before I say something I’ll regret.”
But Franny just tilts her head, appraising me. “I used to think you were a selfish bastard, but I’m starting to believe you’re just a fool. A double-damned idiot. I’m not sure which is worse.”
“Then I guess it’s good that I don’t give a turtle’s arse-crack about your opinion of me.”
― Emma Chase, quote from Royally Screwed
“You can be my girlfriend, if you want,” Jordan said, winking at her.”
― Lynette Noni, quote from Akarnae
“Some might call us a monstrous pair, and they would be right. Tyrus and I were both scorpions in our way, dangerous creatures crossing the most treacherous of rivers together. Together we might sting - but we also would float.”
― S.J. Kincaid, quote from The Diabolic
“Dintre toate lipsurile studentului, cea dintîi şi cea mai de seamă era fără îndoială lipsa de respect faţă de tatăl lui. De altfel şi bătrînul era adesea plicticos de n-avea pereche. In primul rînd era peste măsură de curios, în al doilea rînd nu-l lăsa să înveţe, pentru că trăncănea într-una şi punea întrebări prosteşti — lipsite cu totul de temei şi, în cele din urmă, mai venea uneori şi beat. Fiul îşi dezvăţa încetul cu încetul părintele de aceste păcate, adică de dorinţa de a-şi vîrî nasul pretutindeni şi de a trăncăni verzi şi uscate, şi, în sfîrşit, izbuti să-l facă pe bătrîn să-l asculte ca pe un oracol şi să nu deschidă gura fără îngăduinţa lui. Bietul bătrîn nu mai contenea să se minuneze şi să se bucure de Petenka al lui (aşa-i spunea el). Cînd venea să-l vadă, era întotdeauna sfios şi îngrijorat, neştiind pesemne cum o să-l primească fiul şi nu îndrăznea multă vreme să-i calce pragul; dacă mă nimerea pe mine prin apropiere, mă descosea pe puţin vreo douăzeci de minute, întrebîndu-mă cum e cu Petenka al lui? Dacă-i sănătos, în ce ape se scaldă şi dacă nu lucrează cumva la ceva cu totul deosebit ? Şi ce anume face : scrie, citeşte sau cugetă ? Dacă-l îmbărbătam şi-l linişteam îndeajuns, bătrînul îşi lua în cele din urmă inima în dinţi şi intra tiptil-tiptil, deschizînd încetinel uşa, prin care vîra mai întîi capul; dacă vedea că băiatul lui nu se supără şi-i face un semn, trecea binişor în odaie, îşi lepăda paltonaşul şi pălăria — veşnic boţită, găurită şi cu marginile rupte — le atîrna în cuier, cu multă băgare de seamă şi fără zgomot; apoi se aşeza într-un colţ, pe scaun, tot atît de încetişor şi-l mînea din ochi pe Petenka al lui, prinzîndu-i toate mişcările şi căutînd să ghicească în ce toane e. Dacă Petenka nu era cît de cît în apele lui şi bătrînul o vedea, se ridica numaidecît şi spunea : «Eu, Petenka, numai aşa... am trecut doar pentru o clipă. Să vezi... am fost departe şi dacă am trecut pe aici, am intrat să mă odihnesc». Apoi îşi lua tăcut şi supus paltonaşul şi pălăria ponosită, deschidea iar uşa fără zgomot şi pleca, cu un zîmbet silit, ca să înăbuşe durerea strînsă în suflet şi să nu i-o arate fiului. Dar cînd se-ntîmpla ca fiul să-şi primească bine tatăl, acesta nu mai ştia ce să facă de bucurie. Mulţumirea i se citea pe faţă, în purtări, în mişcări. De cîte ori îi vorbea băiatul, bătrînul se sălta puţin de pe scaun şi-i răspundea încet, slugarnic, aproape cu evlavie, căutînd să întrebuinţeze vorbele cele mai alese, adică cele mai caraghioase. Dar, hotărît lucru, vorbirea frumoasă nu prea era de el: se încurca şi se fîstîcea în aşa hal, că nu ştia ce să mai facă cu mîinile şi ce să se facă el singur, şi multă vreme după ce isprăvea, mai bolborosea pentru el răspunsul cuvenit, căutînd parcă să-şi îndrepte greşeala. Dacă izbutea să răspundă cum trebuie, bătrînul se umfla în pene, îşi îndrepta pe rînd jiletca, cravata şi haina şi lua înfăţişarea unui om care-şi cunoaşte preţul. Uneori prindea atîta curaj, îndrăzneala lui mergea atît de departe, că se ridica încet de pe scaun, se apropia de raftul cu cărţi, îşi alegea o carte şi citea pe loc cîte ceva, aşa, la nimereală. Toate astea le făcea cu un sînge rece şi o nepăsare prefăcută, de parcă ar fi avut libertatea să umble întotdeauna în voie prin cărţile fiului său, de parcă ar fi fost obişnuit de cînd lumea cu vorba mîngîietoare a acestuia. Eu însă am văzut odată cu ochii mei cum s-a speriat bietul de el, cînd Pokrovski l-a rugat să nu mai pună mîna pe cărţi. Bătrînul s-a fîstîcit, s-a grăbit, a pus cartea de-a-ndoaselea, apoi a dat să-şi îndrepte greşeala, a întors-o, dar a băgat-o cu cotorul înăuntru; şi toate astea le făcea zîmbind, înroşindu-se şi căutînd să şteargă, cum se pricepea mai bine, urmele fărădelegii.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk
El amor en los tiemp...
Think BIG and Kick A...
The Aftermath
Pocket Apocalypse
Fim da EternidadeBookQuoters is a community of passionate readers who enjoy sharing the most meaningful, memorable and interesting quotes from great books. As the world communicates more and more via texts, memes and sound bytes, short but profound quotes from books have become more relevant and important. For some of us a quote becomes a mantra, a goal or a philosophy by which we live. For all of us, quotes are a great way to remember a book and to carry with us the author’s best ideas.
We thoughtfully gather quotes from our favorite books, both classic and current, and choose the ones that are most thought-provoking. Each quote represents a book that is interesting, well written and has potential to enhance the reader’s life. We also accept submissions from our visitors and will select the quotes we feel are most appealing to the BookQuoters community.
Founded in 2023, BookQuoters has quickly become a large and vibrant community of people who share an affinity for books. Books are seen by some as a throwback to a previous world; conversely, gleaning the main ideas of a book via a quote or a quick summary is typical of the Information Age but is a habit disdained by some diehard readers. We feel that we have the best of both worlds at BookQuoters; we read books cover-to-cover but offer you some of the highlights. We hope you’ll join us.
