Quotes from In My Hands: Memories of a Holocaust Rescuer

“In my fantasies, I was always caught up in heroic struggles, and I saw myself saving lives, sacrificing myself for others. I had far loftier ambitions than mere romance.”
― Irene Gut Opdyke, quote from In My Hands: Memories of a Holocaust Rescuer

“If we were stopped and questioned, I always smiled at the officers, and they always smiled back. In my heart, I was seeing them dead. But on my face, I was an open invitation. If you are only a girl, this is how you destroy your enemies.”
― Irene Gut Opdyke, quote from In My Hands: Memories of a Holocaust Rescuer

“Every day now, I found a chance to slip outside and leave food under the fence. I knew it was a drop in the ocean, but I could not do nothing.”
― Irene Gut Opdyke, quote from In My Hands: Memories of a Holocaust Rescuer

“If you are only a girl, this is how you destroy your enemies.”
― Irene Gut Opdyke, quote from In My Hands: Memories of a Holocaust Rescuer

“Bazen Polonya'daki nefret miktarını düşündüğümde çimenlerin hala yeşil kalabilmelerine, ağaçların hala dallarını gökyüzüne uzatabilmelerine şaşırıyordum.
Ama uzatıyorlardı. Savaşla ilgili en büyük ironilerden biri de bu, insanın inana sırt çevirdiği yerde bile doğa başkaldırmıyordu. Çok güzel bahar günlerinde geçen kabuslar yaşıyordum: Kuşlar daldan dala atlayıp böcekleri avlarken, diğer kuşlarla cilveleşirken diğer tarafta yerde, çamur içinde küçük çocuklar ölü yatıyorlardı.”
― Irene Gut Opdyke, quote from In My Hands: Memories of a Holocaust Rescuer

About the author

Popular quotes

“If something is going to happen to me, I want to be there.”
― Albert Camus, quote from The Outsider

“He won’t know what to make of it. It’ll drive him insane. A woman’s weapons of mass destruction are indifference and confusion.”
― Emma Chase, quote from Royally Screwed

“When questing, one must be fully committed to one’s task, lest one become distracted and conquered”
― Lynette Noni, quote from Akarnae

“Tyrus stepped down from his dais, and he was blinding like the sun itself with his halo of hair done in the Helionic ceremonial fashion, his effervescent gold ceremonial coat. But in that face that could look utterly ruthless, there was a softness, a need, and he said, 'Nemesis, did you hear her speak?'
I looked up at him, so wary, choking on uncertainty. 'How could I miss it?'
'I did this for you. This was all for you. The universe may deliver itself into my possession, and I'll still feel as though I've lost everything without you by my side. I am madly in love with you, and I hope to all the stars you still feel something for me.”
― S.J. Kincaid, quote from The Diabolic

“Dintre toate lipsurile studentului, cea dintîi şi cea mai de seamă era fără îndoială lipsa de respect faţă de tatăl lui. De altfel şi bătrînul era adesea plicticos de n-avea pereche. In primul rînd era peste măsură de curios, în al doilea rînd nu-l lăsa să înveţe, pentru că trăncănea într-una şi punea întrebări prosteşti — lipsite cu totul de temei şi, în cele din urmă, mai venea uneori şi beat. Fiul îşi dezvăţa încetul cu încetul părintele de aceste păcate, adică de dorinţa de a-şi vîrî nasul pretutindeni şi de a trăncăni verzi şi uscate, şi, în sfîrşit, izbuti să-l facă pe bătrîn să-l asculte ca pe un oracol şi să nu deschidă gura fără îngăduinţa lui. Bietul bătrîn nu mai contenea să se minuneze şi să se bucure de Petenka al lui (aşa-i spunea el). Cînd venea să-l vadă, era întotdeauna sfios şi îngrijorat, neştiind pesemne cum o să-l primească fiul şi nu îndrăznea multă vreme să-i calce pragul; dacă mă nimerea pe mine prin apropiere, mă descosea pe puţin vreo douăzeci de minute, întrebîndu-mă cum e cu Petenka al lui? Dacă-i sănătos, în ce ape se scaldă şi dacă nu lucrează cumva la ceva cu totul deosebit ? Şi ce anume face : scrie, citeşte sau cugetă ? Dacă-l îmbărbătam şi-l linişteam îndeajuns, bătrînul îşi lua în cele din urmă inima în dinţi şi intra tiptil-tiptil, deschizînd încetinel uşa, prin care vîra mai întîi capul; dacă vedea că băiatul lui nu se supără şi-i face un semn, trecea binişor în odaie, îşi lepăda paltonaşul şi pălăria — veşnic boţită, găurită şi cu marginile rupte — le atîrna în cuier, cu multă băgare de seamă şi fără zgomot; apoi se aşeza într-un colţ, pe scaun, tot atît de încetişor şi-l mînea din ochi pe Petenka al lui, prinzîndu-i toate mişcările şi căutînd să ghicească în ce toane e. Dacă Petenka nu era cît de cît în apele lui şi bătrînul o vedea, se ridica numaidecît şi spunea : «Eu, Petenka, numai aşa... am trecut doar pentru o clipă. Să vezi... am fost departe şi dacă am trecut pe aici, am intrat să mă odihnesc». Apoi îşi lua tăcut şi supus paltonaşul şi pălăria ponosită, deschidea iar uşa fără zgomot şi pleca, cu un zîmbet silit, ca să înăbuşe durerea strînsă în suflet şi să nu i-o arate fiului. Dar cînd se-ntîmpla ca fiul să-şi primească bine tatăl, acesta nu mai ştia ce să facă de bucurie. Mulţumirea i se citea pe faţă, în purtări, în mişcări. De cîte ori îi vorbea băiatul, bătrînul se sălta puţin de pe scaun şi-i răspundea încet, slugarnic, aproape cu evlavie, căutînd să întrebuinţeze vorbele cele mai alese, adică cele mai caraghioase. Dar, hotărît lucru, vorbirea frumoasă nu prea era de el: se încurca şi se fîstîcea în aşa hal, că nu ştia ce să mai facă cu mîinile şi ce să se facă el singur, şi multă vreme după ce isprăvea, mai bolborosea pentru el răspunsul cuvenit, căutînd parcă să-şi îndrepte greşeala. Dacă izbutea să răspundă cum trebuie, bătrînul se umfla în pene, îşi îndrepta pe rînd jiletca, cravata şi haina şi lua înfăţişarea unui om care-şi cunoaşte preţul. Uneori prindea atîta curaj, îndrăzneala lui mergea atît de departe, că se ridica încet de pe scaun, se apropia de raftul cu cărţi, îşi alegea o carte şi citea pe loc cîte ceva, aşa, la nimereală. Toate astea le făcea cu un sînge rece şi o nepăsare prefăcută, de parcă ar fi avut libertatea să umble întotdeauna în voie prin cărţile fiului său, de parcă ar fi fost obişnuit de cînd lumea cu vorba mîngîietoare a acestuia. Eu însă am văzut odată cu ochii mei cum s-a speriat bietul de el, cînd Pokrovski l-a rugat să nu mai pună mîna pe cărţi. Bătrînul s-a fîstîcit, s-a grăbit, a pus cartea de-a-ndoaselea, apoi a dat să-şi îndrepte greşeala, a întors-o, dar a băgat-o cu cotorul înăuntru; şi toate astea le făcea zîmbind, înroşindu-se şi căutînd să şteargă, cum se pricepea mai bine, urmele fărădelegii.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

Interesting books

About BookQuoters

BookQuoters is a community of passionate readers who enjoy sharing the most meaningful, memorable and interesting quotes from great books. As the world communicates more and more via texts, memes and sound bytes, short but profound quotes from books have become more relevant and important. For some of us a quote becomes a mantra, a goal or a philosophy by which we live. For all of us, quotes are a great way to remember a book and to carry with us the author’s best ideas.

We thoughtfully gather quotes from our favorite books, both classic and current, and choose the ones that are most thought-provoking. Each quote represents a book that is interesting, well written and has potential to enhance the reader’s life. We also accept submissions from our visitors and will select the quotes we feel are most appealing to the BookQuoters community.

Founded in 2023, BookQuoters has quickly become a large and vibrant community of people who share an affinity for books. Books are seen by some as a throwback to a previous world; conversely, gleaning the main ideas of a book via a quote or a quick summary is typical of the Information Age but is a habit disdained by some diehard readers. We feel that we have the best of both worlds at BookQuoters; we read books cover-to-cover but offer you some of the highlights. We hope you’ll join us.