Quotes from Casanova in Bolzano

“كأن أحدهم بعث بإشارة سرية تخبرهم أن الحياة ببساطة ليست قواعد ومحظورات وقيود، بل مشاعر أقل عقلانية وأقل رشداً وأكثر حرية مما ظلوا يعتقدونه حتى هذه اللحظة”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“لا شئ أخطر من رجل لا يخضع للطاغية”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“لحظة واحدة مكتملة قد تحوي أكثر إلي ما لا نهاية مما سبقها من سنوات وعقود غير مكتملة”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“على المرء أن يتقبل الأحداث ويدعها تأخذ مسارها فحسب”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“إن كل شئ يذهب، ما نفعله، وما نرغب فيه، وما نحبه، وما نقوله، النساء والعلاقات ، يتراكم تراب الزمن علي كل ما فعلناه، كل ما أثارنا ذات مرة .. لكن الكلمات وحدها تبقي”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“لم أكتفِ بعد من الضحك علي الحماقة البشرية”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“أن تعيش يعني أحياناً أن تنتظر”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“يريد الناس الحب مجاناً، وبدون التزامات إن أمكن”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“ألا تظن أيها الغريب أن ثمة نوعاً من الرجال تكمن كل قوة جاذبيته، كل مميزاته وكل سحره، في عجزه عن أن يكون سعيداً؟”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

“الحاضر ليس سوى استمرار لمحادثة بدأت منذ زمن طويل”
― Sándor Márai, quote from Casanova in Bolzano

About the author

Popular quotes

“I’ll go first, then you follow me, Alex, exactly where I step. Bear will come behind you,” Jordan said. “And remember, only one person on a square at a time.”

She hadn’t been told that before. “Why?”

Jordan grimaced and said, “They’re kind of… booby-trapped.”

“Booby-trapped,” she deadpanned.

He looked at her innocently and shrugged as if to say it wasn’t his fault.

“You know what?” Alex muttered. “I don’t even want to know how you know that.”
― Lynette Noni, quote from Akarnae

“...disfrutaría de la venganza más verdadera de todas: haría que mi vida tuviera un sentido.”
― S.J. Kincaid, quote from The Diabolic

“Dintre toate lipsurile studentului, cea dintîi şi cea mai de seamă era fără îndoială lipsa de respect faţă de tatăl lui. De altfel şi bătrînul era adesea plicticos de n-avea pereche. In primul rînd era peste măsură de curios, în al doilea rînd nu-l lăsa să înveţe, pentru că trăncănea într-una şi punea întrebări prosteşti — lipsite cu totul de temei şi, în cele din urmă, mai venea uneori şi beat. Fiul îşi dezvăţa încetul cu încetul părintele de aceste păcate, adică de dorinţa de a-şi vîrî nasul pretutindeni şi de a trăncăni verzi şi uscate, şi, în sfîrşit, izbuti să-l facă pe bătrîn să-l asculte ca pe un oracol şi să nu deschidă gura fără îngăduinţa lui. Bietul bătrîn nu mai contenea să se minuneze şi să se bucure de Petenka al lui (aşa-i spunea el). Cînd venea să-l vadă, era întotdeauna sfios şi îngrijorat, neştiind pesemne cum o să-l primească fiul şi nu îndrăznea multă vreme să-i calce pragul; dacă mă nimerea pe mine prin apropiere, mă descosea pe puţin vreo douăzeci de minute, întrebîndu-mă cum e cu Petenka al lui? Dacă-i sănătos, în ce ape se scaldă şi dacă nu lucrează cumva la ceva cu totul deosebit ? Şi ce anume face : scrie, citeşte sau cugetă ? Dacă-l îmbărbătam şi-l linişteam îndeajuns, bătrînul îşi lua în cele din urmă inima în dinţi şi intra tiptil-tiptil, deschizînd încetinel uşa, prin care vîra mai întîi capul; dacă vedea că băiatul lui nu se supără şi-i face un semn, trecea binişor în odaie, îşi lepăda paltonaşul şi pălăria — veşnic boţită, găurită şi cu marginile rupte — le atîrna în cuier, cu multă băgare de seamă şi fără zgomot; apoi se aşeza într-un colţ, pe scaun, tot atît de încetişor şi-l mînea din ochi pe Petenka al lui, prinzîndu-i toate mişcările şi căutînd să ghicească în ce toane e. Dacă Petenka nu era cît de cît în apele lui şi bătrînul o vedea, se ridica numaidecît şi spunea : «Eu, Petenka, numai aşa... am trecut doar pentru o clipă. Să vezi... am fost departe şi dacă am trecut pe aici, am intrat să mă odihnesc». Apoi îşi lua tăcut şi supus paltonaşul şi pălăria ponosită, deschidea iar uşa fără zgomot şi pleca, cu un zîmbet silit, ca să înăbuşe durerea strînsă în suflet şi să nu i-o arate fiului. Dar cînd se-ntîmpla ca fiul să-şi primească bine tatăl, acesta nu mai ştia ce să facă de bucurie. Mulţumirea i se citea pe faţă, în purtări, în mişcări. De cîte ori îi vorbea băiatul, bătrînul se sălta puţin de pe scaun şi-i răspundea încet, slugarnic, aproape cu evlavie, căutînd să întrebuinţeze vorbele cele mai alese, adică cele mai caraghioase. Dar, hotărît lucru, vorbirea frumoasă nu prea era de el: se încurca şi se fîstîcea în aşa hal, că nu ştia ce să mai facă cu mîinile şi ce să se facă el singur, şi multă vreme după ce isprăvea, mai bolborosea pentru el răspunsul cuvenit, căutînd parcă să-şi îndrepte greşeala. Dacă izbutea să răspundă cum trebuie, bătrînul se umfla în pene, îşi îndrepta pe rînd jiletca, cravata şi haina şi lua înfăţişarea unui om care-şi cunoaşte preţul. Uneori prindea atîta curaj, îndrăzneala lui mergea atît de departe, că se ridica încet de pe scaun, se apropia de raftul cu cărţi, îşi alegea o carte şi citea pe loc cîte ceva, aşa, la nimereală. Toate astea le făcea cu un sînge rece şi o nepăsare prefăcută, de parcă ar fi avut libertatea să umble întotdeauna în voie prin cărţile fiului său, de parcă ar fi fost obişnuit de cînd lumea cu vorba mîngîietoare a acestuia. Eu însă am văzut odată cu ochii mei cum s-a speriat bietul de el, cînd Pokrovski l-a rugat să nu mai pună mîna pe cărţi. Bătrînul s-a fîstîcit, s-a grăbit, a pus cartea de-a-ndoaselea, apoi a dat să-şi îndrepte greşeala, a întors-o, dar a băgat-o cu cotorul înăuntru; şi toate astea le făcea zîmbind, înroşindu-se şi căutînd să şteargă, cum se pricepea mai bine, urmele fărădelegii.”
― Fyodor Dostoyevsky, quote from Poor Folk

“Barbarism is the natural state of mankind," the borderer said, still staring somberly at the Cimmerian. "Civilization is unnatural. It is a whim of circumstance. And barbarism must always ultimately triumph.”
― Robert E. Howard, quote from Conan of Cimmeria

“I heard an old man speak once, someone who had been sober for fifty years, a very prominent doctor. He said that he’d finally figured out a few years ago that his profound sense of control, in the world and over his life, is another addiction and a total illusion. He said that when he sees little kids sitting in the back seat of cars, in those car seats that have steering wheels, with grim expressions of concentration on their faces, clearly convinced that their efforts are causing the car to do whatever it is doing, he thinks of himself and his relationship with God: God who drives along silently, gently amused, in the real driver's seat.”
― Anne Lamott, quote from Operating Instructions: A Journal of My Son's First Year

Interesting books

About BookQuoters

BookQuoters is a community of passionate readers who enjoy sharing the most meaningful, memorable and interesting quotes from great books. As the world communicates more and more via texts, memes and sound bytes, short but profound quotes from books have become more relevant and important. For some of us a quote becomes a mantra, a goal or a philosophy by which we live. For all of us, quotes are a great way to remember a book and to carry with us the author’s best ideas.

We thoughtfully gather quotes from our favorite books, both classic and current, and choose the ones that are most thought-provoking. Each quote represents a book that is interesting, well written and has potential to enhance the reader’s life. We also accept submissions from our visitors and will select the quotes we feel are most appealing to the BookQuoters community.

Founded in 2023, BookQuoters has quickly become a large and vibrant community of people who share an affinity for books. Books are seen by some as a throwback to a previous world; conversely, gleaning the main ideas of a book via a quote or a quick summary is typical of the Information Age but is a habit disdained by some diehard readers. We feel that we have the best of both worlds at BookQuoters; we read books cover-to-cover but offer you some of the highlights. We hope you’ll join us.